vreau să vă spun că am deschis o nouă pagină unde puteţi citi şi alte lucruri, scrise tot de mine.

Dacă veţi avea curiozitatea, adresa este urmatoarea:

http://subtleshadesofgrey.wordpress.com/

Vă urez de acum “La Mulţi Ani”, iar restul urărilor de bine intră la etc.

(=^_^=)

Crezi că există un moment, o clipă, un lucru spontan, o vorbă sau o privire, care te determină să alegi? Răspunsul este: da, există. Dar nu uita, trebuie să îţi cauţi singur momentul şi apoi să creezi un cadru adecvat pentru producerea lui. E vorba de mai multe lucruri, dar cel mai important este că ele încep cu tine. Tu deţii în acest moment controlul, tu alegi pentru tine. Nu există o ecuaţie perfectă pentru asta, ci doar nişte ingrediente cheie care pot declanşa în mod oportun momentul. Momentul tău. Care e azi. Acum.

Vrei să ştii când vei afla ce vrei să faci într-un moment anume? Când exteriorul va rezona într-un final cu interiorul tău, adica cu ceea ce îţi doreşti tu să faci. Am învăţat ce înseamnă să oferi şi să primeşti, fără să fi cerut, ce înseamnă să ajungi să câştigi încrederea cuiva doar prin simplul fapt că eşti tu şi atât. Să fii natural. Să fii om. Să arăţi interes faţă de persoana din faţa ta. Să o asculţi. Măcar o dată fii acolo cu ea, pe aceeaşi lungime de undă. Să ştii ce să spui şi mai ales, când. Tu ştii asta?

Când întâlneşti o privire în care regăseşti o urmă de înţelegere, cuvintele sunt de prisos. Nu uita că, în orice moment, într-un fel sau altul, tu eşti o sursă de inspiraţie pentru cineva din jurul tău, deşi nu o ştii. Pentru că devii asta nu prin ceea ce eşti, ci prin ceea ce îţi doreşti să fii. E o întreagă evoluţie, un proces prin care ajungi să trăieşti, să simţi ceea ce mereu ţi-ai dorit: că o parte din tine se regăseşte în celălalt, un gând, un ceva care va rămâne.

Prima impresie contează sau nu? Depinde din punctul de vedere al cui priveşti. Căci tuturor ne plac motivaţia şi inspiraţia. Ele însă intră în discuţie numai când pui pasiune în ceva ce faci. Pasiunea cu care tu faci ceva va fi contagioasă pentru restul. Când altădată am scris despre unele lucruri, a fost ceva spontan, precum un impuls. Trebuia să descarc o trăire sau emoţii strânse de-a lungul timpului în ceva anume, care să le dea un plus de valoare în timp. Pentru mine contează să scriu aceste rânduri pentru că mă reprezintă, sunt eu din acest moment şi nu din altul.

E greu să mai scrii a doua oară despre ceva daca nu mai simţi la fel. Sentimentul e precum apa. Noi ne modelăm în fiecare clipă. Încearcă să scrii despre un lucru la două momente diferite: acum şi în viitor, când va fi timpul. Atunci vei vedea şi îţi vei da seama ce s-a schimbat, în ce măsură, când, unde, dar mai ales, cum te-a afectat. Încă o dată, pentru a nu ştiu câta oară, îmi dovedesc că, a scrie, pentru mine, e o eliberare a spiritului de către propria mea fiinţă. E detaşarea imaginaţiei care se contopeşte cu pasiunea pentru scris, şi astfel, nu mă pot ascunde.

E ceva din destăinuirea mea care, într-un fel, ştiu că va rămâne cuiva. Când vei realiza şi tu acest lucru, vei şti ce înseamnă sacrificiul şi să îţi urmezi propriul drum. Numai adu-ţi aminte de câte ori ai încercat să te regăseşti în privirea celuilalt, să găseşti o urmă de înţelegere, dar de fiecare dată nu te-ai izbit decât de un bloc de gheaţă.

Da, pasiunea poate topi acel bloc de gheaţă, toate acele lucruri care te împiedică să te realizezi. Sunt gânduri pe care azi prefer să le scriu aici. Gânduri care nu vor dispărea de azi pe mâine, pentru că sunt ale mele, şi eu trăiesc prin ele, pentru că tu le citeşti.

Ar trebui să deschidem larg de tot ochii, să nu ne mai lăsăm otrăviți (și se pare că acest lucru va deveni din ce în ce mai greu de realizat o dată cu adoparea la nivel mondial a legii Codex Alimentarius despre care voi scrie aici), când în același timp se fac bani (și câți!) pe seama noastră.

Problema se pune altfel: există vreo cale de scăpare, de ieșire din sistem? Și în ce fel putem alege un alt drum, și cu ce preț?

Mai jos aveți filmulețul, foarte sugestiv de altfel.

Că doar în asta constă marketingul, să produci numai ceea ce se poate vinde. Dar pentru a vinde, e nevoie și de alte tehnici, printre care dezinformare, manipulare. Cea mai bună și eficientă metodă constă în realizarea reclamelor, care, pentru mine, nu mai sunt ”artă”, ci minciună.

Doar știi că experții care sunt chemați să vorbească în reclame despre un produs de cele mai multe ori sunt actori, sau vezi/auzi în cadrul reclamei produsul este ”numărul unu în lume” – ok, pe baza căror statistici îți susții afirmația, sau ce specialiști / experți au constatat acest lucru?

Desigur că uneori se mai folosesc cuvinte cu dublu înțeles care păcălesc subconștientul, sau metoda evidentă de a aduce actori renumiți, sportivi sau vedete să vorbească despre produsul respectiv, cât de benefic e pentru tine și alte bla bla-uri de genul.

Revenind la supermarketuri. Multe supermarketuri au expuse la intrare sau în proximitate fructe și legume proaspete. Motivul ar fi ca să tenteze și să atragă consumatorii înăuntru și să-i ghideze pe o rută anume.

Te-ai gândit vreodată de ce multe produse de care ai nevoie curent sunt în părți diferite ale supermarketului? Sau de ce le mută frecvent? Răspunsul e simplu: vor ca tu să ”vizitezi” întreg supermarketul căutându-le. Astfel, te vei trezi punând în cărucior sau coș produse pe care nu te-ai gândit să le cumperi și altfel vei fi cunoscut și celelalte părți ale supermarketului pe care nu le-ai fi vizitat.

”Eye level – buy level” – îți sună cunoscut? Asta e una dintre lecțiile de bază. Produsele scumpe în general le vei găsi expuse între 120 -160 cm de sol. Uită-te în sus sau jos pe celelalte rafturi pentru produse de o valoare/calitate mai bună. Sau cerealele, dulciurile scumpe sunt amplasate la nivelul copilului în cărucior ca acesta, în timp ce tu ești cu spatele, să le depoziteze în cărucior.

Acum, promoțiile. „Ofertă specială, oameni buni cu suflet!”. E modalitatea prin care aduc stocul la zi și nu înseamnă că tu obții neapărat vreun beneficiu.

”Checkout” – zona pericol pentru că aici tentațiile cresc, și mă refer la dulciuri, gumă de mestecat, sau altele de genul, pe care le cumperi fără să gândești, instinctiv.

Despre Food Inc. – coming up soon.

Nu cred în datele statistice furnizate de media, pentru că sunt umflate aberant. Media e principalul mijloc prin care panica este indusă în rândul oamenilor, oricare ar fi pretextul, bazându-se pe ideea că majoritatea oamenilor este ignorantă. Se furnizează date și cifre care nu au nicio bază, nimeni nu își asumă răspunderea pentru furnizarea unor astfel de date, care sunt aruncate la întâmplare, nimeni nu arată certificate de deces semnate și ștampilate, nimeni nu spune nimic despre istoricul medical al pacientul decedat infectat cu virusul respectiv, mediul în care a trăit, ș.a.m.d.

Complicitate media. Media este coruptă și controlată. De cine? De acele grupuri de interese: guverne, mari corporații, comisii și organizații, servicii secrete, etc.

Așa că, ce e cu gripa asta porcină? Care să fie principalul motiv de a o crea, teoretic și/sau practic? Sau e și noua gripa creată asemeni banilor, creditelor și conturilor bancare? Cum? Din nimic, sau ”out of thin air”.

Motiv: criza economică mondială să fi afectat negativ marile companii farmaceutice (ca să vezi, erau pe punctul de a sărăci), și atunci ce au născocit: un nou virus, o nouă gripă, desigur companiile farmaceutice împreună cu principalii ”sponsori”. O bună idee de afacere, într-adevăr.

Prin crearea acestei isterii a gripei porcine (mai întâi crearea unui virus, apoi a antidotului, a miraculosului vaccin) nu aveau ca scop decât realizarea unor profituri imense. Media însă nu pomenește despre eficacitatea unui astfel de vaccin, dacă ea există, sau, mai important decât asta, despre efectele pe termen lung a vaccinului propriu-zis. E interesant cum media ne educă să devenim paranoici. E vorba de o sclavie psihologică subtilă, dar eficientă. Sau mai bine zis, îndobitocire. Și mai departe ce s-a întâmplat: guvernele țărilor au cumpărat vaccinul, în cantități fără număr, fără număr, de milioane & milioane de euro, cumpărate din bani publici, din banii plătiți de oameni sub forma impozitelor și taxelor.

Principalul scop: crearea isteriei între oamenii din toate țările lumii, oamenii au mers una-două să se vaccineze, fără să se intereseze de efectele pe care acest vaccin le-ar putea avea pe termen îndelungat, ce schimbări se vor petrece în organism în 5 ani de acum înainte, etc. Nu, de ce să punem întrebări? Facem ceea ce ni se spune, pentru că așa au zis X și Y. Astfel, nu facem decât să devenim cobai, servind indirect intereselor celor care au plănuit întreaga acțiune.

Cea mai mare imbecilitate pe care au putut-o crea este purtatul măștilor, care devin inutile încă din momentul în care sunt puse cu mâna, care, da, conține, ca să vezi, microbi. Trebuie să le dai jos, să te speli pe față, să mănânci sau mai știu eu ce. Nu pot fi purtabile permanent. Dar pentru cine este utilă fabricarea și vânzarea lor? Desigur companiilor producătoare. Nimeni nu se gândește de câte medicamente are nevoie de fapt corpul uman în anumite situații, și de fapt câte medicamente în plus ajungi să cumperi doar pentru că ai auzit că este benefic, etc. Și cum s-a produs acest lucru? Prin intermediul media. Nimeni nu se gândește care este de fapt costul real de fabricație al unui produs medicamentos, și ulterior prețul real de vânzare, în comparație cu cel de piață, preț umflat exagerat. Nu mai zic că, dacă am folosi mai puține medicamente, pentru că într-un final sunt tot chimicale, probabil că am fi mai sănătoși. Dar, revenind la principalul subiect.

În 1907, populația globală estimată nu depășea 1.7 miliarde de oameni, în timp ce în 2007 numărul crescuse de aproape 4 ori, până la 6.67 miliarde. Următrul lucru care e de făcut pe langă sărăcirea întregii lumi, e să ucidă, pentru că deja Terra e suprapopulată, iar virusul ar fi cea mai bună modalitatea de a diminua populația. 

O chestie deșteaptă, pune-ți următoarea întrebare: de ce recomanzi vaccinul în primul rand copiilor, tinerilor, femeilor însărcinate, spunându-le că dacă te vei vaccina, vei fi bine. Bullshit. Nu le pasă că la fiecare 5 secunde un copil moare undeva în lume, nu din cauza gripei porcine, nu, ci din cauza sărăciei, a condițiilor mizere în care se trăiește și a foametei.

În schimb, se construiesc insule artificiale pe coasta orașului Abu Dhabi, orașul Masdar (primul oraș din lume cu zero carbon), și alte proiecte care însumează zeci de miliarde & miliarde de dolari, bani cu care s-ar rezolva probleme lumii a treia.

Dar nu le pasă pentru că interesele de natură materială primează, și acest întreg proces de globalizare și privatizare, ajutoare și fonduri la care asistăm nu este de fapt decât o interminabilă colonizare. A se vedea în plus interesele Chinei în Africa (devenită al doilea cel mai mare consumator de resurse petroliere și principalul investitor în Sudan care oferă petrol contra arme), și transformarea Sudanului în următorul Irak.

Istoria se repetă, dar unii oameni nu învață nimic din ea.

În loc de concluzie: Omul modern nu este liber. Omul modern este sclav. Asta este condiția lui principală.

Dacă ai plecat dintr-o sală de concert şi nu ai simţit altceva decât o durere acută a urechilor, atunci în mod sigur nu ai fost la un concert Deine Lakaien. Emoţia specifică anticipării, urmată de o revelaţie plină de sensuri şi încununată de bucuria unei experienţe extraordinare – iată miracolul întâlnirii cu faimoşii Deine Lakaien.

“Vinovaţi” de toate acestea sunt Ernst Horn şi Alexander Veljanov, doi artişti extraordinari obsedaţi de muzica lor, ce au reuşit, în peste 20 de ani, să transforme Deine Lakaien într-un nume de legendă pentru melancolicii cu suflet gothic.

Albumele lor au definit mereu noi standarde în domeniul sofisticat al muzicii electronice, înfluenţând şi îmbogăţind substanţa wave-ul european mai mult decât oricare alte apariţii.

Iată-i acum, pentru prima dată în Romania, într-un concert al celor mai frumoase şi influente piese din întreaga cariera, la Club Fratelli, pe 13 martie, ora 22.30.

Preţ/ bilet:
90 lei până în ziua concertului
120 lei în ziua evenimentului la locaţie

sursa: aici

Pe 25 februarie, la Sala Palatului din Capitală (ora 20.00), artistul rus VITAS va susţine un concert de înaltă ţinută pentru publicul român.

La Bucureşti, Vitas, artistul al cărei voce atinge a cincea octava, va fi acompaniat de formaţia sa alături de care a cucerit toată lumea. Alături de Vitas, pe scena Sălii Palatului va urca şi maestrul Gheorghe Zamfir, în calitate de invitat special.

Vitas (29 de ani) a cucerit întreaga lume cu vocea sa impresionantă. El poate trece cu uşurinţă de la tenor la soprana. În doar 6 luni, Vitas a reuşit să vândă peste 2 milioane de albume. Vitas este cel mai tânăr artist care a susţinut un concert solo la Kremlin (martie 2002).

Până în prezent, el a lansat nu mai puţin de 7 albume. Pe lângă concertele susţinute în Rusia, Germania sau S.U.A, Vitas a încântat publicul şi la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008). El este trecut şi în Guiness Book ca fiind singurul artist ce poate cânta în registrul fluierului.

Biletele pentru acest concert pot fi procurate din reţeaua Diverta, de la Sala Palatului, Teatrul Naţional sau magazinul Muzica, şi online de pe bilete.ro si vitas.ro.

sursa: aici

Pentru mai multe videoclipuri, vedeţi şi acest articol dedicat lui Vitas.

În film îl veţi vedea pe Sensei Naka (Taikan), instructor la JKA, alături de Akihito Yagi (Giryu) şi Yuji Suzuki (Choei).

Dacă doriţi mai multe informaţii despre acest film, accesaţi acest link şi aici veţi vedea un videoclip despre cum s-au realizat anumite scene din film.

Nici nu vreau să mă gândesc câţi naivi şi inconştienţi îl vor îmbrăţişa cu patimă.  Să ţi se ştie fiecare mişcare, să ştie date despre tine, să te monitorizeze non-stop. Şi toate astea, de către cine? De nişte oameni care nu au niciun drept în plus faţa de tine.

Nu vei mai fi un nimeni, pentru că vei fi controlat. Nu te vei mai putea ascunde, pentru că identitatea ta va fi mai prezentă ca niciodată. Prezentă şi controlată. O dată cu minunatul CIP nu vei putea face nimic. În baza lui te vei deplasa, plăti cumpărăturile, facturile, etc.

Şi ce se va întâmpla cu cei care nu vor dori să fie “marcaţi”?  Vor fi acuzaţi că încalcă legea, cel mai probabil băgaţi la zdup ulterior, sau vor muri de foame, frig sau altele.

Apropo de asta, ce părere aveţi despre introducerea abuzivă a biometriei la noi, paşapoarte şi permise de conducere biometrice. Ni se bagă totul pe gât, şi apoi ni se spune, ştii, trebuie să plăteşti şi pentru asta. Azi ne bagă pe gât paşapoartele, mâine buletinele…Ne îndreptăm cu paşi mărunţi şi siguri către minunatul CIP.

Culegere de date personale care vor permite identificarea oricăruia dintre noi, în orice situaţie, stocare a datelor fără a şti în ce mod sunt sau pot fi ele manipulate, şi neeliminarea posibilităţii falsificării şi a furtului de identitate.

Deja suntem controlaţi într-o măsură mai mică sau mai mare, chestia în sine nu ar deveni tragică dacă nu ar exista interese ascunse.

Vă las să vizionaţi acest film, exagerat pe alocuri, dar care m-a făcut încă o dată să realizez cât de insignifiant e omul în comparaţie cu statul şi puterea (paradoxal, create de omul însuşi), ce valoare mai are viaţa în ziua de azi, şi că statul ca întreg va exista mai departe chiar şi fără un membru al său sau altul, adică un om sau altul.