Nimeni

şi pentru că mi-aduc aminte că am trântit uşa în urma mea

nu că am vrut neapărat, ci a venit ca o mişcare naturală, din mine

a trebuit să plec, la o oră matinală, şi eram deja în întârziere –

mă apropiam de finish – tu şi ceilalţi, şi era vremea să trec dincolo;

fiecare om ne dă câte o lecţie şi ne învaţă câte ceva, voit sau nu

dar cea mai dură lecţie e că nimeni nu există pentru tine într-un plan mai profund, spiritual

şi că sufletul din tine se va hrăni singur cu propriile regrete, remuşcări şi dorinţe

precum atunci când organismul slăbeşte pierzând masă musculară, şi atât –

fiecare sentiment trăit e fibra care te menţine în viaţă, drept

slăbim pe zi ce trece, dispreţul faţă de oameni fiind principala sursă de alimentare a detaşării noastre faţă de viaţă

& ne sălbăticim emoţional

unde e secunda care lipsea ca tu să apuci să urci în 123 şi să nu mai ratezi alte 10 minute aşteptând următoarea oprire

mmm, e bine să luăm mereu o marjă de eroare: +/- 5 minute, acelaşi preţ

mai eşti dispus să plăteşti extra pentru o călătorie?

omul nu ajută decât pentru a fi ajutat mai târziu, sau pentru că găseşte o plăcere nemăsurată în a o face tocmai ca să-şi umfle orgoliul în pene

o ieşire în oraş cu aşa zişii prieteni

adevărata dependenţă vine din singurătate: să stai la aceeaşi masă cu cineva, presupus prieten, el să-ţi vorbească, şi ca un bumerang în moalele capului, să realizezi că nu vorbeşte cu tine, şi nici pentru tine –

mustrarea de sine ucide pe celălalt: vorbele lui nu sunt decât pentru sine, subconştientul i s-a revoltat şi i-au explodat gândurile, invadându-te pe tine;

fiecare vorbeşte pentru el, pe limba sa, nepermiţându-i celuilalt vreun limbaj comun – nu,

şi atunci vidul uman, spiritual, se dilată – un gol ce nu mai poate nicicând fi umplut

pretutindeni e câte un nimeni, dar nimeni nu există cu adevărat acolo pentru tine