Simt cum atâţia demoni sălăşluiesc în mine încât nu mai ştiu pe care dintre ei să ascult. Voci care îmi disturbă existenţa şi concentrarea. Gânduri şi pagini din trecut care nu îmi dau pace.
Cel mai greu îmi vine acum să răspund la acel „ce faci?” folosit de multe ori ca pretext pentru începutul unei conversaţii sau pentru că pur şi simplu nu ştii ce altceva poţi spune sau pentru că ţi-este teamă.
Am ajuns să nu mai ştiu.
Cred că urmează acel val de confuzie şi frământări la sfârşitul căruia va trebui să fac o alegere. Cât de important este tipul de alegere pe care îl facem la un moment dat în viaţă? Să fie unul crucial?
Cât de importantă este existenţa unei certitudini care să îţi ofere acea linişte interioară? Să apuci pe drumul a cărui urmă oarbă se pierde într-un infinit de lacrimi presărat de voci dulci care te cheamă să le urmezi oriunde…
Mulţi spun să îţi asculţi inima. Alţii îţi spun să deschizi ochii, să nu mai visezi, să priveşti realitatea şi să devii responsabil. Unde se trage linie?
Oricum ar fi, pentru mine tu eşti proiecţia dorinţelor tale neîmplinite, iar realitatea e doar o altă versiune a imaginaţiei…
Acum înţeleg ce a vrut să spună Cioran: că este un mare avantaj să poţi suferi singur. Dar chiar şi atunci când crezi că eşti singur, nu eşti, pentru că nu eşti tu cel care poartă gândurile, ci ele pe tine…
“Ce faci ?” A devenit deja o rutina… Dar nu despre asta este vorba, ci despre demoni, singuratate, dezolare, tristete, cer gri…filosofie si viata pana la urma…
Nu mai asculta demonii din tine, asculta ingerii care vor sa-ti sarute inima
Nici nu stii cat imi doresc…
Spre deosebire de ingeri, demonii sunt cei care vin singuri la tine, apara din adancuri si ies usor la suprafata.
Sincer … uneori sunt bine veniti. Fara yang, yingul isi pierde sensul.
Vine din partea unuia care a trait asa ceva? Am stat zombi aprope 3 luni incapabil sa scot mai mult de 3 cuvinte pe zi, ma trezeam la 15-16 si ma culcam la 19-20, fara chef de mancare si de orice altceva. O stare de apatie cum nu am mai trait. E si greu sa iti revii avand in vedere ca ne aflam pe internet si comunicam cu straini in loc sa fim afara si sa ne bucuram de o conversatie in aer liber inconjurat de alti oameni. DPDV psihologic socializarea este antidotul pentru demonii nostrii.