Da, oferi până iei totul… De ce să nu iei ca să oferi totul?
Am învăţat că, pentru a primi, trebuie să şi dai. Deşi de multe ori nu trebuie neapărat să dai ceva în schimb, e vorba de fapt de acel impuls care îţi dictează că trebuie să te revanşezi, ca să nu rămâi mai prejos sau că nu ai dat suficient.
Da, acea lege a reciprocităţii.
Ce mă costă să îţi ofer prietenia mea?
Cât costă ajutorul necondiţionat, un sfat, o încurajare şi o vorbă bună?
Pierd ceva din mine dacă ţi le ofer sau crezi că ţi se cuvin?
Un amalgam de sentimente.
Să fii fericit şi trist în acelaşi timp. Să simţi furie, ură, dispreţ, nebunie, cusute cu un fir de calm, linişte şi iubire colorată. Să simţi beţia unei trăiri care dă contur unui început şters.
E ca şi cum te-ai trezi gol. Totul se pierde şi devine negru. Dar, chiar şi atunci când te îndepărtezi de adevăr, negrul capătă mai multe nuanţe.
Aşa sunt eu.
M-a impresionat ce ai scris Oana, m-a impresionat mult si desenul ce l-ai atasat textului, are in el un amestec de copilarie, datorita ochilor mari si sticlosi, a dorintei de a fi strans in brate.Pare o fiinta fragila, la fel cum suntem si noi uneori cand ne dorim acea bucatica calda din altii, sau chiar din noi.
Textul de la marginea desenul m-a coborat in realitate, cea pe care o traim si o gustam every day…
Iar ceea ce ai scris tu m-a miscat, cunosc cum este sa te trezesti in gol…uneori mi-am pictat ochii deschisi cu sutele de nuante din negru, sa simti un amestec de atatea sentimente ce parca nu isi mai gasesc locul in tine, ca o mare nabadaioasa ce se sparge de mal…
M-am regasit in ce ai scris mai sus….si cred ca oricine se regaseste.Cred ca sunt niste caracteristici tipice umane, cred ca sunt cele mai introvertite si totodata cele mai intense trairi. Sunt acele trairi care, pe mine una, in momentul acela ma fac sa ma simt unica…sa am impresia ca numai eu gandesc asa,numai eu simt asa,numai eu visez asa,numai eu sunt asa neinteleasa…..cand de fapt toti avem cate un gram din acest ingredient esential al omenirii….
Nici nu cred ca puteai gasi un desen mai potrivit decat acesta! Este chiar schita cuvintelor tale…
Alexandra & Gabi,
Va multumesc
Cred ca oamenii nu trebuie sa se lase intotdeauna cuprinsi in totalitate de sentimente, de forta si intensitatea unei trairi, indiferent cat de mult ar parea ca promite.
Pentru ca, daca intr-un punct din viitor acea relatie se va termina, cu cat trairile au fost mai intense, cu atat durerea in sine va fi atunci mai mare.
Trebuie sa gasim un echilibru intre ratiune si simtire…
Un om mult mai destept decat mine spunea o data “…pe gratis se poate face numai rau, niciodata bine” .
sa iti lasi sufletul sa vorbeasca,e cel mai minunat lucru pe care il poate face cineva.acel echilibru dintre ratiune si simtire nu cred ca exista.sufletul devine piatra funerara cand e influentat de partea financiara,de ce e bine si rau.eu unul,simt ca traiesc cu adevarat doar atunci cand ii ofer sufletului meu,indeplinirea celei mai mari dorinte.
Eu cred ca nu e necesar sa oferi totul ca iei totul,eu cred ca mai necondionat ar fi sa dai totul si sa nu primesti nimic.eu asa vad prieteniile si iubirea,sa nu astepti sa primesti inapoi,pentru ca ar inseamna cum ai scris si tu sa existe o lege a reciprocitatii,in schimb ea n-ar trebui sa existe.Intr-adevar negru capata nuante de negru,dar acel negru de cele mai multe ori semnifica rau,dar acel rau poate fi un rau necesar.
te pup si frumos textul tau.sper sa mai scrii.
u consider ca este corect sa dai cat poti si sa primesti atat cat ti se poate oferi…si nimic mai mult.