Voi ce spuneţi?
Mi-am amintit de piesa “Fericirea e marcă înregistrată“ pe care am văzut-o atunci când s-a jucat în Suburbia, pe 2 octombrie 2007, într-o marţi.
Atunci a fost debutul serii de teatru în Suburbia.
Piesa este o adaptare după romanul “99 de franci“ al lui Frederic Beigbeder, iar Anca Constantin şi Andrei Stoleru au jucat frumos, impecabil…
Atât spectacolul cât şi tema în sine mi-au plăcut foarte mult.
Pe scurt, iată despre ce este vorba: drama unei femei care îşi doreşte să devină mamă, într-o lume în care dragostea şi afecţiunea au fost uitate sau au devenit aproape interzise.
O lume lipsită de sentiment, o lume dură, dominată de publicitate, iar pentru a continua să existe, femeia este pusă în faţa unei alegeri imposibile: iubirea unui bărbat sau naşterea unui copil.
Tu ce alegere ai face?
Fericirea este eşecul nefericirii.
Fericirea e cerul albastru, nisipul fierbinte, un apus de soare deasupra mării.
Cerul se contopeşte cu marea şi asta se numeşte orizont.
Pepsi vrea să cumpere culoarea albastru.
Un spectacol pentru întoarcerea către natural şi descoperirea de sine, pentru adevăr şi speranţă, o declaraţie fermă împotriva publicităţii, a ceea ce înseamnă comercial, care să ne facă să ne regăsim pacea pentru acel fir de viaţă rămas.
Pepsi vrea sa cumpere culoarea albastru
)))
)
Asta ii geniala.
Albastru de Voronet este noul Pepsi light.
Fericirea e un ideal al imaginaţiei, iar nu al raţiunii … asta pentru ca toti o vedem diferit… si poate… fericirea e cand cerul e MAI albastru …
Fericirea…
Vreau ca fericirea mea sa fie una colorata, sa fie ca o adiere de vant cald sau rece, sa fie o melodie care curge si cu suspine.
Sa imbratisezi betia fericirii si sa te pierzi in caderea ei si sa-ti ingropi trairile in bratele timpului pierdut…
Care este pretul fericirii? Cat costa ea ?
“Nestle vrea sa inregistreze fericirea.”
Frederic Beigbeder, 99 fr.
“In profesia mea nimeni nu va doreste fericirea, pentru ca oamenii fericiti nu consuma.”
Frederic Beigbeder, 99 fr.
Cartea este mai expresiva ca piesa. Ofera multe raspunsuri unor banuieli cotidiene.
Filmul “99 cents”, ecranizarea cartii, arata foarte bine diferenta intre ceea ce visam si ceea ce suntem indemnati sa credem.
Ionut, multumesc pentru completari…
Imi voi achizitiona cartea, chiar sunt curioasa
Inca ceva, oare nestle si-a dat seama de magia fericirii?
Intotdeauna m-am intrebat ce este fericirea.Si asta nu pentru ca nu a-si fi trait sentimentul ci pentru ca in momentul in care eram fericita parca era loc de mai mult.Si cand cele mai desarte vise s-au implinit ,parca nu am “atins” sentimentul acela de fericire suprema.Si la ce ma refer prin fericire suprema-la un sentiment care este suficient, in care nu mai vrei sa avansezi, pe care odata ce il “atingi” nu il transformi intr-o cursa de avansare,intr-o scarita ce te apuci sa o urci mai repede si mai repede pana ajungi la “telul suprem”….
Pana cand bunica mea a avut un accident iar dupa o operatie complicata a supravietuit….in momentul in care mi-am aflat ca traieste si ca totul o sa fie in regula…..va spun…mi-am dat seama ce inseamna fericirea.Fericire si atat.Fara scarita fara, teluri…mi-am dat seama ca fericirea este un sentiment atat de pur in care concurenta sau orice altceva mi-as fi imaginat eu nu exista!Este un sentiment mai presus de orice…
Cred ca fericirea de fapt se refera la a stii cum sa supravietuiesti cat mai bine si mai placut. Iar fericirea ta trebuie relationata cu fericirea celorlalti.
Nu cred intr-un sentiment suprem care sa fie suficient pentru ca o data atins, interesul pentru restul ar insemna sa scada.
Si aici aduc in discutie tot acel echilibru de care vorbeam.
Intr-adevar, situatia descrisa de tine se refera la acel sentiment pur care, din nefericire, ni se autodezvaluie numai dupa ce momentele critice vitale din viata au fost depasite cu succes.
Iti doresc sa te bucuri cat mai mult de sansa de a o avea pe bunica ta alaturi.
Mi-a plăcut mult piesa, am văzut-o şi eu acum ceva timp. Am păstrat invitaţia
Intrebare pentru toti cei de mai sus, inclusiv Oana : Ati vrea sa se mai joace piesa, cu precizarea ca veti avea o surpriza in legatura cu noua infatisare a spectacolului, de ex. proiectare video si altele ? Astept raspuns la
andrei_as_boogye2@yahoo.com
Multumesc anticipat .
Da, mi-ar placea sa se mai joace piesa si sa o revad.
Nasterea unui copil…
Buna tema de meditatie. Mereu am fost de parere ca unitatea de masura pentru viata nu este timpul sau averea ci fericirea. Fie ca vrem sau nu acesta este adevarul – o zi de fericire valorea mai mult decat o viata traita in tristete. Problema este ca daca intr-o zi cineva va pune zagaz pe fericire ce ar face oamenii, care si asa nu prea mai stiu ce ii face fericiti. Poate ca in momentul ala vom intra in “normalitate” si vom scapa de aceasta grija perpetua care ne face de multe ori sa miscam in front. Trist, nu-i asa?
Delirezi la greu.