E vorba de…

Bunătate.

Puritate.

Simplitate.

Sinceritate.

Corectitudine. 

Cuvinte mari, nu-i aşa? Câţi dintre voi se regăsesc în ele? 

E vorba de faptul că nu mai avem respect faţă de cei din jur şi natură.

De fapt, nu mai avem respect faţă de noi înşine.

Nu mai ştim să ne comportăm.

Am uitat să gândim.

Ne aflăm într-un proces continuu de „reeducare” prin manipulare.

E vorba de comunicare. Orice fel.

E vorba de spălare de creiere şi impunere a unui tipar standard.

E vorba de exprimare şi dorinţă.

E vorba de putere şi influenţă.

E vorba de…multe. 

E oarecum ciudat cum, dacă arăţi bunătate sinceră, pură şi oferi ajutor necondiţionat, ajungi să fii catalogat chiar tu drept superficial.

De ce?

Pentru că îţi doreşti să ajuţi.

Nu urmăreşti niciun scop, vrei doar să fii bun.

Să fii bun cu alţii, aşa cum alţii la rândul lor au fost cu tine.

Să ştim să fim corecţi şi să ştim ce alegeri să facem.

Desigur, să faci cea mai bună alegere din ceea ce ţi se oferă.

Să căutăm bucuria în lucruri simple şi nu în ce este doar de suprafaţă.

Să învăţăm să fim noi.

Adaptarea nu înseamnă automat acceptarea unor lucruri şi nicidecum resemnare.

Adaptarea înseamnă atitudine.

Atitudinea înseamnă supravieţuire.

Să supravieţuim gândind şi nu acceptând ceea ce ni se impune.

Să ne asumăm responsabilităţi şi să avem curajul să recunoaştem când greşim.

E doar unul dintre paşii către mai bine.

Să ne privim şi să fim sinceri cu noi.

Să ne asumăm riscuri.

Aşa cum spunea monoloage, „mi-am asumat riscul de a fi”…