Care este preţul prieteniei?
Să fie sacrificarea libertăţii, a sincerităţii, deschiderea ta către oameni ce se poate transforma în vulnerabilitate, renunţarea la a mai fi tu şi transpunerea ta în celălalt?
„Sinceritatea ta nu se verifică prin tine, ci prin celălalt. Eşti considerat sincer numai atunci când spui ceea ce vrea şi ceea ce aşteaptă altul de la tine să spui. Eşti iubit nu pentru ceea ce eşti tu, ci pentru ceea ce vede şi crede prietenul tău în tine. Nu uitaţi că într-o prietenie nu contează numai ceea ce ia celălalt. Fiecare luăm mai puţin decât ar trebui. Nu numai că nu dăm cât ar trebui, dar luăm cu mult mai puţin decât ni se oferă”. (Mircea Eliade)
Oamenii păşesc în viaţa ta cu un motiv anume, vreme de un anotimp sau pentru o viaţă.
Când îţi vei da seama de diferenţă, vei şti exact ce ai de făcut.
Când cineva îţi intră în viaţă cu un motiv anume, se întâmplă, de obicei, pentru a îţi înfăptui un vis pe care l-ai păstrat bine ascuns sau l-ai împărtăşit cu ceilalţi. Acel cineva vine pentru a te ajuta să treci peste un obstacol, pentru a-ţi oferi sfat şi ajutor, pentru a te ajuta, fizic sau psihic, să îţi revii atunci când îţi este greu.
Este vorba despre o persoană care pare să fie trimisă de Dumnezeu şi chiar aşa şi este. Se află lângă tine pentru simplul motiv că trebuie să îţi fie aproape. Apoi, fără ca tu să comiţi vreo greşeală, fără să fie vorba de vreo nepotrivire de moment, după ce ţi-a oferit ajutorul său, acel cineva va spune sau va face ceva care va duce la terminarea acestei relaţii de prietenie.
Uneori, pur şi simplu va dispărea fără urmă. Alteori, va pleca din viaţa ta şi te va obliga să iei atitudine, să protestezi sau să te întristezi. Totuşi, trebuie să înţelegi că atunci când ai trecut peste clipa cea grea, misiunea lui/ei s-a încheiat. Rugăciunile ţi-au fost ascultate şi este momentul să mergi mai departe.
Când cineva îţi apare în viaţă vreme de un anotimp, acest lucru se întâmplă pentru că a sosit rândul tău să împărtăşeşti lucruri minunate, să creşti sau să înveţi. Acel cineva poate să îţi aducă experienţa păcii sufleteşti sau, pur şi simplu, poate să te înveţe să râzi. Poate să te înveţe lucruri la care nici nu te-ai gandit.
De obicei, astfel de persoane îţi aduc bucurii nemăsurate. Crede în ele! Sunt adevărate!
Dar nu vor rămâne în preajma ta mai mult de…un anotimp.
Relaţiile care durează pentru o viaţă te învaţă lecţii pe care nu le vei uita niciodată; ele vor reprezenta fundaţiile solide pe care îţi vei clădi un prezent şi un viitor echilibrat din punct de vedere spiritual. Datoria ta este să accepţi şi să înveţi lecţia pe care ţi-o oferă destinul, să iubeşti astfel de oameni care intră în viaţa ta şi să foloseşti ce ai învăţat în alte relaţii şi în alte momente din viaţa ta.
Se spune că dragostea este oarbă, dar prietenia este clarvăzătoare.
Citate despre prietenie
“Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri”. (Aristotel)
“Prietenia este un blând angajament al inimii”. (Montesquieu)
“Prietenia este firul de aur care leagă inima întregii lumi”. (John Evelyn)
“Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată”. (Cato cel Bătrân)
“Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om”. (Oscar Wilde)
Prietenia ne face totdeauna cadouri. Frumoase sau triste, mari cat un anotimp sau cat o viata.
Ce te faci atunci când cineva nu te primeşte în viaţa lui tocmai pentru că-i este frică? Toate astea în ciuda faptului că te înţelegi perfect cu persoana respectivă…
Ana, e greu de spus. Dacă totuşi se va ajunge în acea situaţie, nu va mai depinde de mine. Dacă nu mă va primi, cred că cel mai bun lucru pe care l-aş putea face, deşi cu regret, ar fi să-i respect decizia…
Ana este genul de situatie din care poti iesi in doua feluri: sa alegi cu “regret” sa ii respecti decizia, sau sa ramai si sa incerci sa ii alungi “frica” pt ca merita…
Eu am preferat a doua varianta si acum suntem fericiti.
Prietenii nostri sunt persoane foarte importante pentru noi, dar sa nu cumva sa uitam ca si noi le suntem prieteni prietenilor nostri!
Candva am avut, sau mai bine consideram ca am o prietena buna…si ma gandeam ca aceasta prietenie este intradevar sincera tocmai prin faptul ca… nu ne-am certat vreodata.
Trecusera ani si nu ne-am certat, in momentul in care neprevazutul a actionat intr-o situatie de viata si s-a iscat un conflict lipsit de importanta, firul s-a rupt rece…punctele comune au disparut si nimic nu ne mai apropia ca altadata…
Era evident ca nu era o prietenie adevarata, desi eu credeam ca da.
Azi mi-am dat seama ca prieteniile adevarate rezista si furtunilor, si certurilor, si mustrarilor. Un prieten adevarat e posibl sa te certe intr-o seara, e si mai posibil sa-i spui ca te-ai suparat …
Insa a doua zi acel prieten te va suna sa te intrebe ce faci…ca si cum aseara nu s-a intamplat nimic, care sa produca rupturi intre voi prietenia sincera nu cere nimic.
“Esenţa prieteniei stă în integritate, generozitate şi încredere deplină. Ea nu poate bănui sau încuraja infirmitatea. Singurul fel de a avea prieteni este de a fi prieten.”
Citat de Ralph Waldo Emerson.
Ne place sa credem ca traim o prietenie adevarata. Ne place sa ne amagim singuri numai in speranta ca ceea ce credem sa se adevereasca.
Multumesc mult pentru citat…
Prietenie de un anotimp…de curand am trecut printr-o astfel de experienta….nu mi-a venit sa cred!Prietena mea de ani de zile intr-o zi a considerat ceva(numai ea stie ce) si la fel cum a intrat la fel a si disparut din viata mea. A fost foarte ciudat,la inceput m-am agitat ,am suferit nu intelegeam de ce,imi imaginasem deja cum o sa fim toate impreuna la batranete…insa ea nu vroia sa vorbeasca cu mine.Timpul a trecut,lunile au trecut..fiecare si-a continuat viata.La inceput ma mai gandeam la cum era inainte,acum numai revederile imi mai provoaca amintiri si deja au inceput si ele sa inceteze sa imi mai rascoleasca ce a fost odata.
Ideea e ca nu simt nimic rau sau negativ pentru ea,din contra sentimentele mi-au ramas aceleasi insa am pierdut firicelul acela ce ne unea si parca nici nu a-si vrea sa il regasesc….nu neaparat ca nu a-si vrea dar nu ii gasesc capatul si nu am vointa sa ma apuc sa il caut.Poate tocmai pentru ca misiunea ei sau a mea s-a incheiat.Misiunea noastra una cu alta s-a incheiat.Si nu pot decat sa ma uit cu fericire in urma si cu nerabdare si intelepciune in fata….
Cred ca trebuie sa invatam sa luam ce e mai bun dintr-o relatie indiferent de timpul care ii supravietuieste.
E firesc ca in timp, regasindu-te in altcineva, durerea din trecut sa se dizolve o data cu cresterea intensitatii sentimentelor pentru persoana nou intrata in viata ta.
Intelept articol, insa esenta e dureros de trista.