Mintea umană

Poate că nu este un început tocmai potrivit, însă trebuie să îţi spun că mintea umană mi se pare fascinantă. Cu cât caut să îi înţeleg mai mult pe oameni, cu atât mai mult îmi dau seama că ei nu pot fi înţeleşi. Ţi se poate părea o afirmaţie dusă până la extrem, însă vei vedea că nu este aşa. Oamenii nu trebuie înţeleşi, ei trebuie luaţi ca atare şi priviţi aşa cum sunt în prezent, fără să te mai străduieşti să înţelegi ceea ce i-a determinat să fie ceea ce sunt.

De aceea, îţi recomand să citeşti următoarele rânduri.

Să vorbim despre dianetică. Dianetica cuprinde cea mai eficientă şi mai larg folosită ştiinţă a minţii existentă în prezent. Până la urmă, care ar fi scopul unei ştiinţe a minţii? Răspuns: să afle care este ţinta gândului. Se afirmă că dianetica dezvăluie – în termeni simpli, accesibili oricui – singura sursă de stres, încordare, depresie, boli psihosomatice, constrângere, obsesie şi nebunie – mintea reactivă. Poate fi într-o stare latentă şi să izbucnească oricând, şi brusc, fără să-ţi dai seama, te trezeşti pierzându-ţi controlul.

Fiecare dintre noi are un prim duşman, ascuns. Chiar şi tu. Ştii care e? Tu. Mintea reactivă, parte din tine. Nu-mi spune că nu ai simţit niciodată cum o forţă aparent exterioară punea stăpânire pe tine şi cu mare dificultate mai reuşeai să te eliberezi. Acea forţă era parte din tine, căci totul se petrece numai în mintea ta, iar realitatea ta exterioară e transpunerea greşită a realităţii tale interioare. Te întrebi de ce, dacă tu ai greşit cu ceva sau celălalt.

E vorba numai despre mecanismul de funcţionare a minţii fiecăruia. Ca să înţelegi mai bine la ce mă refer, îţi propun să citeşti în continuare. Un mic sfat: nu te grăbi în a citi, spre a nu interpreta totul greşit. Dianetica înseamnă aventură, explorare, descoperire de sine. Totul se petrece numai în mintea ta, „terra incognita”. De aceea, e necesar să-ţi explorezi mintea, spre a ajunge să te cunoşti mai bine.

Dianetica se bazează pe principiul dinamic al existenţei, conform căruia scopul vieţii poate fi considerat a fi supravieţuirea permanentă. Omul, ca formă de viaţă, în toate acţiunile şi scopurile sale, se supune unei singure comenzi : „Supravieţuieşte!”. În continuare, reiau tagline-ul : „It is not a new thought that man is surviving. It is a new thought that man is motivated only by survival”. Practic, într-un fel sau altul, sub o formă sau alta, totul se rezumă la supravieţuire. Dar şi aici, este vorba numai de percepţie, noţiune căreia îi voi rezerva curând un articol singular cu exemplificările de rigoare, spre a delimita lucrurile cât mai bine.

Să revenim la minte şi să punem în discuţie şi corpul. Aparent, două lucruri diferite, dar care formează un tot unitar. Pe de o parte, mintea, mecanismul funcţional de gândire – conducere, pe de cealaltă parte, corpul, mecanismul funcţional de execuţie. Practic, aş putea spune că mintea manipulează corpul, şi nu numai. Dacă eşti una dintre acele persoane care foloseşte autosugestia, atunci ştii cu siguranţă la ce mă refer.

Mai departe.

Conştientul şi subconştientul. Care este cel care conduce de fapt şi care este cel care execută semnalele, impulsurile şi raţionamentele? Care ne influenţează mai mult în tot ceea ce facem şi devenim? Să fie conştientul, manipulatorul subconştientului, care ia totul ca atare şi se resemnează cerinţelor conştientului, sau este invers?

Eu cred în autosugestie şi o recomand cu căldură, căci te ajută atunci când simţi că poţi ceda în orice clipă. Nu trebuie însă să abuzăm de puterea minţii noastre asupra corpului, ci trebuie să ajungem să stabilim un echilibru, o armonie de funcţionare între cele două.

Multe persoane afirmă că suntem ceea ce gândim că suntem.

Perfect. Gândim ce suntem sau ce putem fi, însă pentru a deveni ceea ce gândim, trebuie să ne delimităm în gândire întreg procesul nostru de devenire. În acest proces de devenire un rol de o importanţă majoră joacă alegerea. Fiecare dintre noi facem o sumedenie de alegeri care vizează până la urmă supravieţuirea noastră într-o manieră cât mai ageabilă.

Practic, deşi aparent absurd, trebuie în mod esenţial să învăţăm supravieţuirea minţii. Dacă mintea ne este sănătoasă şi în mod permanent educată, restul decurge de la sine şi binele dorit nu va întârzia să apară.

Succes!