Jurnalul unui mag

Mă gândeam dacă am vreo carte preferată, la care nu aş renunţa niciodată.

Sunt multe care îmi plac, însă cea pe care la ora actuală o consider cel mai aproape de mine este „Jurnalul unui mag”, cartea de debut a lui Paulo Coelho.  

Pentru început, numai aruncă o privire copertei. Reprezintă într-adevăr o imagine foarte bine aleasă, foarte sugestivă. Un drum pietrificat, înconjurat de ziduri, un cer cenuşiu, culori terne, un drum la capătul căruia găseşti lumina, singura culoare vie.

Până la urmă, este drumul fiecăruia dintre noi în viaţă, presărat cu dificultăţi, momente de ezitare, incertitudine, şi tot tacâmul. El se cheamă ţărmul vieţii. Nu e tocmai un sfârşit faptul că ajungi la capătul drumului tău, ci şansa unui un nou început. Ştii tu, sfârşitul unei poveşti care va naşte alta. 

O scurtă descriere

„Jurnalul unui mag”, o carte captivantă, în care este povestit pelerinajul lui Paulo Coelho către Santiago de Compostela pe un drum medieval ce începe în Pirinei şi străbate nordul Spaniei. Pelerinajul făcut de autor în 1986 a inspirat acest roman de aventuri, care este totodată o fascinantă parabolă despre nevoia de a găsi propria cale în viaţă şi despre descoperirea faptului că „miracolul se ascunde întotdeauna în paşii oamenilor obişnuiţi”. 

La început, romanul înglobând tot ce îi este specific, vorbind din punctul de vedere al stilului, al personajelor sau al temei în sine, ţi se poate părea puţin neobişnuit. Trebuie doar să reuşeşti să treci de pragul de descifrare şi de delimitare a simbolurilor.

Totul se rezumă la simboluri, care dau esenţă şi originalitate întregului roman. Dacă vrei, poţi considera această carte precum un ghid în viaţă. De ce? Să luăm acele exerciţii regăsite pe parcursul romanului, dintre care unele mi se par cel puţin folositoare.

Iată răspunsul la „de ce”.  

Exerciţiul vitezei - „Mergi timp de douăzeci de minute de două ori mai încet decât de obicei. Fii atent la toate amănuntele, la oamenii şi la peisajul din jur. Perioada cea mai indicată pentru acest exerciţiu este după-amiaza. Repetă exerciţiul timp de şapte zile”. 

Acum, te întreb. De câte ori nu ţi s-a întâmplat să treci pe o anumită stradă fără să observi că ceva era schimbat? De câte ori nu ai trecut pe lângă cineva fără să-ţi dai seama că treci pe lângă el aproape în fiecare dimineaţă, prânz, după-amiază sau seară?

Scopul exerciţiului vitezei este să te facă să vezi nu numai în interiorul sferei vieţii tale, ci şi în afara ei, să înveţi să acorzi atenţie şi oamenilor, lucrurilor din jurul tău. De fapt, te ajută să nu rămâi închis în tine. 

Exerciţiul cruzimii - „De fiecare dată când îţi trece prin cap un gând care crezi că ţi-ar putea face rău – gelozie, autocompătimire, suferinţă din dragoste, invidie, ură etc – să faci astfel: înfigi unghia arătătorului la baza unghiei degetului gros, până ce durerea este destul de intensă. Concentreză-te asupra durerii: ea reflectă în sferă fizică aceeaşi suferinţă pe care o simţi în sfera sprirituală. Eliberează-ţi unghia numai când gândul ţi-a ieşit din minte. Repetă ori de câte ori e necesar, până ce gândul te părăseşte. Gândul va reveni din ce în ce mai rar şi o să dispară complet dacă îţi vei înfinge unghia în deget de fiecare dată când el apare”. 

Ştiu ce faci acum. Te prăpădeşti de râs. Prima reacţie a mea a fost aceeaşi, şi cred că este oarecum firesc, însă în timp îţi vei da singur seama. Chiar funcţionează, dacă ajungi să crezi cu adevărat şi dacă foloseşti şi autosugestia.

Explicaţia: durerea pe care o vei simţi va fi atât de intensă, încât nu te vei mai gândi la sentimentul din acel moment pentru că întreaga ta atenţie se va concentra numai asupra durerii resimţite.  

Exerciţiul apei – „Toarnă apă pe o suprafaţă lină şi neabsorbantă. Priveşte-o câteva clipe. Apoi joacă-te, fără nici un scop, fără motiv, cu apa. Trasează desene care nu înseamnă nimic. Fă exerciţiul o săptămână, zăbovind de fiecare dată cel puţin zece minute. Nu căuta rezultate practice în acest exerciţiu, pentru că el îţi va trezi, în scurt timp, Intuiţia. Când va începe să se manifeste la alte ore ale zilei, ai întotdeauna încredere în ea”.

Da, joacă-te cu apa. Modelează ce vrei tu. Simţi cum apa îţi invadează corpul, şi parcă simţi că te înneci. E sentimentul intuiţiei. Atunci, vei ajunge să ştii. 

Exerciţiul umbrelor - „Relaxează-te. Timp de cinci minute, priveşti toate umbrele obiectelor sau oamenilor din jur. Încearcă să afli ce parte a obiectului sau a omului se reflectă în umbra respectivă. În următoarele cinci minute faci acelaşi lucru, dar în acelaşi timp, identifici problema pe care vrei s-o rezolvi şi cauţi toate soluţiile greşite pentru ea. În sfârşit, încă cinci minute mai priveşti umbrele şi te gândeşti care sunt toate soluţiile bune care pot exista. Le elimini una câte una, până ce nu rămâne decât soluţia bună a problemei”. 

Nu sunt de acord cu „încearcă să afli ce parte…”. Nu suna mai bine „află ce parte…”? Eu cred că da. În rest, este doar un exerciţiu bun pentru dezvoltarea atenţiei şi a concentrării.

Lumină, întuneric, umbre. E umbra creaţia luminii sau a întunericului? Pentru mine, cert e un lucru: dacă nu ar mai fi lumină sau întuneric, nu am mai avea produsul final şi esenţial: umbra.

În loc de concluzie, dacă ţi-a plăcut ce ai citit aici sau ţi s-a părut cel puţin interesant, ştii care e următorul lucru pe care ar trebui să îl faci? Să dai fuga până la vecinul sau vecina, sau la librărie, să iei cartea şi să o citeşti. Merită, indiferent de impresia cu care rămâi după.